De ce completarea de freon nu e o reparație

„Trebuie completat freonul.” E una dintre cele mai des auzite propoziții în service-ul de aer condiționat și, în majoritatea cazurilor, ascunde o problemă care nu se rezolvă cu o completare. Merită înțeles de ce.

Un circuit închis nu consumă

Instalația de aer condiționat e un circuit etanș. Agentul frigorific circulă la nesfârșit între cele două unități, își schimbă starea din lichid în gaz și înapoi, dar nu se consumă. Nu e ca benzina și nu e ca uleiul de motor.

Prin urmare, dacă după doi ani aparatul are mai puțin agent decât la montaj, el a ieșit pe undeva. Nu s-a evaporat, nu s-a „terminat”. Există o scurgere.

De unde se pierde, de obicei

• Racordurile conice de la unitatea exterioară. Cauza numărul unu. Dacă evazarea țevii a fost făcută prost la montaj sau piulița a fost strânsă cu cheia obișnuită în loc de cheie dinamometrică, îmbinarea pierde încet, luni de zile.
• Vibrația. O unitate exterioară fixată fără tampoane transmite vibrația în racorduri și le slăbește în timp.
• Coroziunea bateriei. Mai ales la unitățile montate în apropierea unei surse de umezeală sau în medii agresive.
• Lovituri mecanice. O țeavă atinsă la o lucrare de fațadă, un cot strivit.

Ce se întâmplă dacă doar se completează

Presiunea revine, aparatul răcește, clientul e mulțumit. Apoi:

1. Agentul iese din nou, prin aceeași gaură. În câteva luni, uneori în câteva săptămâni, ești în același punct.
2. Fiecare completare făcută fără vidare aduce în circuit aer și umezeală. Umezeala, în contact cu uleiul din compresor, formează acizi care atacă bobinajul din interior.
3. Compresorul lucrează cu întoarcere insuficientă de ulei — uleiul circulă împreună cu agentul frigorific, iar când agentul e puțin, uleiul nu se mai întoarce cum trebuie. Se supraîncălzește.

Rezultatul, după două-trei completări: un compresor ars. Adică piesa cea mai scumpă din aparat, de multe ori jumătate din prețul unuia nou.

Cum arată o reparație corectă

1. Se caută scurgerea. Cu detector electronic, cu spumă pe racorduri sau, dacă nu se găsește altfel, cu trasor UV introdus în circuit și lampă. La instalațiile mari, cu azot sub presiune și ascultare.
2. Se repară — refacerea evazării, înlocuirea unei porțiuni de țeavă, lipirea unei fisuri, înlocuirea bateriei dacă e găurită.
3. Se face proba de presiune cu azot și se lasă sub presiune un timp, ca să se confirme etanșeitatea. Un test de zece secunde nu confirmă nimic.
4. Se videază instalația, ca să se scoată aerul și umezeala intrate în timpul intervenției.
5. Se încarcă la cantitatea din fișa tehnică, cântărit, nu „după presiune”. Cantitatea e scrisă pe eticheta unității exterioare, în grame.

Ce ai voie să întrebi

Când cineva îți spune că trebuie completat agentul, întreabă direct:

• Ați căutat scurgerea? Cu ce?
• Câte grame lipseau față de cantitatea de pe etichetă?
• Se face vidare înainte de încărcare?
• Ce garanție are intervenția?

Un service care caută scurgerea îți va spune unde a găsit-o. Unul care doar completează va evita întrebarea.

Partea legală, pe scurt

Agenții frigorifici folosiți astăzi sunt gaze fluorurate cu efect de seră. Manipularea lor — recuperare, încărcare, verificarea etanșeității — se face, prin Regulamentul (UE) 517/2014, doar de personal certificat, iar eliberarea intenționată în atmosferă este interzisă. Practic, agentul scos dintr-o instalație trebuie recuperat în butelie, nu golit în aer.

Merită întrebat și asta. Nu e o formalitate birocratică: o firmă care are certificarea are și echipamentul de recuperare, iar echipamentul acela costă — deci spune ceva despre cât de serios se lucrează.

Căutăm și reparăm scurgerile de agent frigorific în Timișoara, cu personal certificat AGFR. Nu completăm fără să găsim cauza. Sunați-ne.